In ultimele saptamani m-am plimbat destul de mult prin tara si am descoperit cateva locuri foarte, foarte frumoase 🙂 dar mai am atatea de povestit din ultima vacanta si.. trebuie sa continui cu partea care mie mi-a placut cel mai mult: Olanda 😀 Nu pot sa incep cu altceva decat cu Amsterdam-ul, nu? 🙂
Acum trei ani am fost prima oara in Amsterdam si sincera sa fiu nu mai tin minte prea multe lucruri. Au fost cateva zile friguroase de noiembrie in care a plouat destul de tare, nici nu am prins prea multa lumina pentru ca soarele apunea foarte devreme, si a fost muuult mai multa agitatie decat ma asteptam – probabil fiindca am fost acolo pe weekend si Amsterdam-ul chiar nu doarme niciodata.
Dar inca de atunci imi doream sa ne reintoarcem in oras, mai ales pe timpul verii, ca sa il vedem mai bine 🙂 Daca data trecuta ne-am plans de ploaie si frig, ei bine acum ne-a omorat caldura.. au fost peste 30 de grade zi de zi, temperaturi cam neobisnuite pentru Olanda, dar am suportat eroic, cu toate ca soarele puternic ne-a dat multe batai de cap cu pozele.
Am ales sa ne cazam undeva langa Amsterdam, putin mai departe de toata nebunia din oras, intr-un orasel superb, cu cateva canale micute si flori peste tot, iar hotelul era exact langa un teren de golf. Partea desprins dintr-o poveste, totul verde, liniste si frumos, exact ce aveam nevoie dupa o zi full in Amsterdam.
Am plecat in oras dimineata la prima ora si ne-am inceput plimbarea prin Cartierul 9 strazi, o zona mai trendy si ceva mai linistita a orasului, cu magazine care vand tot felul de lucruri, multe cafenele si cladiri care mai de care mai frumoase. De aici am plecat sa vedem casa unde s-a ascuns Anne Frank de nazisti, un loc pe care imi doream sa il vad inca de cand am aflat povestea ei.
Daca nu stiti cine a fost Anne Frank va pot spune in cateva cuvinte ca a fost o fetita de doar 13 ani care s-a ascuns de nazisti in aceasta casuta mai bine de 2 ani in timpul celui de-al doilea razboi mondial si scria zi de zi intr-un jurnal tot ce se intampla in jurul ei. In cele din urma ea a fost prinsa si dusa impreuna cu familia ei la Auschwitz unde a murit din cauza unei epidemii, insa tatal ei a reusit sa supravietuiasca, iar dupa razboi a publicat jurnalul (care a fost tradus in peste 65 de limbi) si Anne a devenit un simbol al victimelor nazistilor.
Dupa ce am stat putin pe acolo, am plecat usor usor catre centrul orasului, si parca am intrat intr-un alt film. Mii de turisti in Dam Square, galagie, mizerie, toata lumea isi facea poze, tramvaie, biciclete, a fost un adevarat haos, din care nu mai stiam cum sa plec. Am mers apoi in cartierul rosu si la fel de nebunie era si pe acolo, desi era inca destul de devreme si era o zi oarecare, in timpul saptamanii.
Probabil ca daca nu ar fi fost atat de multa agitatie as fi apreciat centrul orasului mult mai mult, dar dupa cateva ore deja ma simteam obosita de atata galagie. Am plecat catre gara sa facem cateva poze cu casutele specifice orasului, iar apoi ne-am asezat la o terasa cu un view absolut superb sa luam masa.. si ne-am retras usor usor catre hotel.
